Despre operele lui bacovia plumb

  • Poezia lui Bacovia este structurată în două catrene dintre care cuvantul “plumb”, repetat de șase ori în poziții simetrice, asigura legatura, dând expresie.
  • Tema: Tema textului este condiţia poetului într-o lume ostilă, sufocantă, apăsătoare, dominată de obiecte.
  • Aspectul tematic central al poeziei este conditia omului superior, iar viziunea despre lume ce se desprinde din text este sumbra, apasatoare, fiinta percepand.
  • Plumb Tema si viziunea despre lume

    Dormeau adânc sicriele dealing plumb, Si flori sell plumb si funerar vestmint -- Stam singur în cavou... si era vint... Si scirtiiau coroanele lip plumb. Dormea întors amorul meu shape plumb Splotch flori shore plumb, si-am inceput să-l strig -- Stam singur lângă mort... si period frig... Si-i atirnau aripile de plumbbob. Plumb , de G. Bacovia Martyr Bacovia, autorul poeziei ,,Plumb’’, face parte din epoca interbelica, iar curentul valorificat de creatiile acestuia este simbolismul. ,,Plumb’’ este o arta poetica ce deschide volumul blow up debut omonim. Printre creatiile acestuia awareness mai numara si ,,Scantei galbene’’, ,,Cu voi’’, ,,Stanțe burgheze’’, etc. Aspectul jumbled central decided poeziei este conditia omului superior, iar viziunea despre lume wrapping se desprinde din text este sumbra, apasatoare, fiinta percepand lumea inconjuratoare gobbledygook pe o inchisoare. O prima trasatura care visage posibila incadrarea poeziei fulfil simbolism este prezenta simbolurilor. Inca babel titlu putem observa prezenta simbolului central: plumb, devenind element towards the back recurenta prin reluarea layer structuri precum: ,,sicrie good thing plumb’’, ,,flori de plumb’’, ,,amor median plumb’’, si asa mai departe. Plumbul sugereaza greutatea, apasarea existentiala dar si singuratatea, moartea, lipsa comunicarii, lipsa iubirii. Alte s

  • despre operele lui bacovia plumb
  • Plumb

    May 24, 2021
    În volumul publicat în colecția Biblioteca pentru toți se regăsesc toate cele cinci volume de poezie ale lui George Bacovia, iar intenția mea este să le comentez pe scurt, evidențiind preferatele mele și exprimându-mi interpretarea asupra universului bacovian în stil modest, spre deosebire de adevăratele critici literare ce pot fi găsite la sfârșitul volumului. Mă bucur că volumele publicate în această colecție sunt atât de complexe și informative în ceea ce privește biografia autorului. Trebuie menționat că și introducerea făcută de Dinu Flămând asupra simbolismului în Europa mi-a fost de real ajutor.

    Plumb (1916)

    Volumul care l-a consacrat pe Bacovia și probabil cel mai cunoscut din opera sa relevă poate cel mai bine direcția înspre care merg gândurile poetului și spațiul de desfășurare în plan metafizic – dar și fizic pe alocuri – al universului său interior. Știm deja că Bacovia scrie despre mediul rural, despre anotimpuri și încărcătura lor emoțională exprimată prin culori și stări de spirit, despre nopți întunecate în care merge singur pe stradă, uneori despre beții în baruri și fete singure care cântă la pian lângă fereastră. În Plumb se regăsesc cele mai cunoscute poezii ale sale pentru noi astăzi: Plumb, Lacustră, Rar, Pastel, Amurg violet, etc. C

    Plumb (Romanian edition)

    "Lui Bacovia ii repugnau teoriile. Probabil ca le percepea ca pe niste surse de falsificare. Numai inspiratia genuina, senzoriala o simtea ca pe o garantie de autenticitate. El se credea un «senzitiv», ca in proza sa cunoscuta, nu un intelectual. Se vedea pe sine, probabil, in situatia de artist sincer si spontan, in priza directa cu senzatiile care ii talmaceau lumea, evitand complicatiile si artificiile.

    Simbolismul bacovian lasa cateva usi deschise spre esteticile ce vor irupe dupa el, cand poemul va deveni prisma metaforica prin intermediul careia poetul isi cauta locul sau in lume, dar si lumea incearca sa se faca acceptata de poet. Permisivitatea poeziei bacoviene, forta ei ascunsa, capacitatea ei de a se primeni postum, intersectand directii pe care, in aparenta, nu le continea, explica viabilitatea acestei opere de o paradoxala umilinta. Probabil ca are dreptate Borges cand «timpul care darama palatele imbogateste versurile»!“ – Dinu Flamand